
Questo è uno dei simboli di Lecce Storici più conosciuti di Lecce, citato anche nella canzone di Bruno Petrachi intitolata appunto L’arcu te Pratu:
Inne rre Ferdinandu all’arcu te Pratu
lu sindacu tisse presciatu:
“Maestà , quistu è l’arcuâ€
e iddhu te bottu respuse “che me ne fotto!â€
e de tale momentu
rùmase alla storia
sta frase ca cantu cu boria
e ùi puru cantati cu mie stu sturnellu
ca dènta ddaveru chiù bellu
ritornello:
Sìmu leccesi core presciatu
sòna maestru arcu te Pratu
La culonna alla chìazza te sìeculi à usata
la òsera a ’nforza spustata
santu Ronzu perieddhu s’à fattu capace
ca nuddhu aqquai là ssanu a ‘mpace
da quei libertini Fanfulla e Peppalu
fujiu Garibaldi a cavallu
e lu Santu ce à ddire “mo’ è miu lu pasticciu
ma basta ca a ’nterra nu’ spicciuâ€
ritornello:
La uagnona te mòi, tutta quanta pittata
‘nci tène a nu’ bessere asata
ma lu sforzu lu face, se quarche cà rusu
à e prima nì stuscia lu musu
pigghià nduci gustu lu scrupulu passa
e ‘ntorna ‘mbrazzare se là ssa
e poi rite cuntenta uardandu l’amatu
quandu èsse te facce ‘nquacchiatu.
Esprimi un commento su questa foto